Sfântul Andrei, cel dintâi dintre apostoli, și-a dedicat viața propovăduirii creștinismului. A poposit în peregrinările sale și în Dobrogea, unde există vestita peșteră, în care pentru o scurtă perioadă s-a adăpostit. Spre sfârșitul vieții a fost răstignit, dar spre mare lui modestie, a refuzat să fie răstignit pe crucea lui Isus, și atunci au decis răstignirea pe crucea cu brațe oblice, semn care și astăzi îl întâlnim la intersecțiile cu căile ferate, cu scop de atenționare…..fie ca marea lecție de modestie și umilință a Sfântului, măcar astăzi să ne servească ca exemplu! Și sa ne lumineze pentru mâine și zilele ce vin!
“Trăiască nația!”, acesta era salutul marelui Eminescu. Fără urări goale de zile mai bune, fără galanterii inutile și poleieli verbale. Trăiască nația!
“Sus cu dânsa!” era răspunsul normal așteptat de la orice român demn.
Mulți ani au trecut de atunci, dar cumva acest salut mi se pare cel mai potrivit cu ocazia zilei de 1 Decembrie, ziua noastră națională.
Cât de fericiți ar trebui să fim că avem o astfel de zi… Cât de mult ar trebui să le mulțumim înaintașilor care au luptat pentru ca noi astăzi să putem rosti “La Mulți Ani, România!”.
Cu un ochi la paradele militare și cu celălalt la fasolea cu ciolan ne bucurăm de o zi de sărbătoare în care ne aducem aminte că suntem români. Bună și o zi, dar poate că ar trebui să ne aducem aminte ce înseamnă România și în restul anului.
Poate că ar trebui să ne aducem aminte și să încercăm să-i înviem în memorie pe cei care au făcut această zi posibilă. Să ne aducem aminte de oamenii curajoși care au trecut prin ani grei și au înfruntat primejdii cu prețul vieții pentru ca generațiile ce i-au urmat să aibă un loc pe care să-l numească “acasă”.
Haideți să ne cinstim eroii! Haideți să ne cinstim bunicii și părinții! Haideți să ne respectăm pe noi prin fapte bune, demnitate și unitate! Haideți să ne îmbrățișăm copiii și să le povestim despre visul numit România, un vis pe care cei de dinaintea noastră au îndrăznit să-l țină viu în ciuda tuturor piedicilor.
“Mamă, pot să le spun acolo că sunt român?”, o întreba marele George Enescu pe mama sa, la plecarea spre Viena.
“Sigur, de ce să nu le spui?”
“Mă gândeam… să nu creadă… că mă laud.”
Așa gândeau și simțeau cei de dinaintea noastră, cei care prin talent, dăruire, eroism și muncă ne-au construit țara. Datoria noastră sacră este de a le duce visul mai departe, cu demnitate și curaj!
Astăzi, de Ziua Națională a României, înainte de orice, vă rog să citiți integral versurile imnului național. Știu că le știți… vă rog doar să le recitiți cu tot sufletul, cu respect pentru cei de dinaintea noastră și bucuria ce se cuvine arătată acestei zile de sărbătoare.
