Într-o zi liniștită, într-o căsuță umilă, Maria torcea lâna, când o umbră de strălucire despinse perdeaua timpului. Arhanghelul Gavril, cu aripi ca argintul nopții, îi șopti: „Fecioară vei naște un Fiu al Sfințeniei.” Tăcerea se umplu de fulgere nevăzute. Maria tresări, dar în loc de frică, simți o întrebare adâncă : Cum?
„Duhul Sfânt va umbri peste tine”, continuă îngerul. Atunci, în loc să fugă, ea răspunse cu un „Da” liniștit, care cutremură cerul și pământul. În clipa aceea, infinitul pătrunse în firul ei de viață, ca o fărâmă de stele aruncată în pământul uman.
Read More