De ce?

De ce?

Una din cele mai grele întrebări la care trebuie să răspund, în relația cu pacienții, este cea de mai sus, cu variațiile ei…De ce mie? De ce acum? De ce mi se întâmplă asta?

Așa cum probabil puteți ghici, această întrebare cumplită este legată de creșterea frecvenței cancerelor de toate tipurile, inclusiv la pacienți tineri, un lucru care în anii anteriori era considerat o excepție.

Îmi aduc aminte de profesorul meu de medicină internă din facultate care, ne povestea cum atunci când era el rezident, în anii 70 și se auzea în spital de existența unui pacient cu cancer (de oricare tip, formă și localizare era el) se răspândea imediat vestea printre rezidenți. Se adunau cu toții să vadă ce și cum, pentru că era o boală foarte rară.

În zilele noastre a devenit o afecțiune obișnuită din păcate, atât de obișnuită încât diverși profesori din centrele universitare au vehiculat ideea introducerii unei supraspecializări în oncologie chirurgicală.

Mă veți întreba ce înseamnă că această afecțiune a devenit obișnuită. Ei bine, din experiența mea, vă pot spune că aproape că nu mai există gardă fără descoperirea unuia sau a două cazuri noi. Vorbim aici de un singur spital… gândiți-vă ce se întâmplă la nivel național.

De ce? Marele “de ce?”… cauzalitatea este plurifactorială și se rezumă în mare parte la alimentația plină de conservanți și coloranți care sunt extrem de toxice pentru genom. Poluarea extrem de mare datorată noxelor emise de mașinile ce sufocă fiecare oraș, stresul cotidian amplificat de toate știrile emise fără simț de răspundere către un public deja asaltat de nenumărați factori stresanți, diferitele tipuri de infecții virale… toate sunt un baraj de foc asupra sănătății noastre, un baraj de care nu ne putem ascunde, din păcate.

Răspunsurile legate de implicarea factorilor de risc de mai sus se relevă ușor, ușor, cu fiecare zi ce trece, studiile descoperind noi mecanisme, dar întreaga imagine este încă departe de a fi înțeleasă. Corelarea între stilul de viață si factorii de risc însă, devine din ce în ce mai evidentă.

Vă rog să nu ignorați acest semnal de alarmă pe care-l trag pentru prevenție și cu care voi reveni în postări viitoare.

În privința căilor de luptă cu această boală cumplită, am decis să particip în weekend la un eveniment care vine în sprijinul profesioniștilor din sănătate cu informații noi și concluziile unei activități de cercetare inovatoare.

Organizat de MSD cu privire la indicațiile Keytruda (anticorpi monoclonali) în tratamentul cancerului mamar și a celui de col uterin, acest eveniment vine, cred eu, cu mai multe răspunsuri la întrebarea “De ce?” și sper cu și mai multe răspunsuri la întrebarea “Cum?”.

Da, în cazul în care se întreba cineva ce fac în weekend, ei bine, mă duc să învăț. Atunci când alegi această profesie, învățarea este un element care nu se termină niciodată și este o activitate pe care o fac cu cea mai mare bucurie dintr-un motiv simplu: nu învăț doar pentru mine, ci și pentru pacienții mei. Cu cât mai multă învățătură, cu atât mai bine, aș zice!

Multă sănătate vă doresc și vă voi ține la curent cu ce noutăți mai există în acest domeniu.