HAI LA VOT!

În 1996 am sperat…să văd lumina în ciuda întunericului, am crezut in posibilitatea unui viitor diferit, într-un viitor reînnoit. Am ignorat durerile realității, și am privit cu îndârjire senină, găsind în ele motivația pentru a construi, a iubi și a visa. Cred, dacă îmi aduc bine aminte, că ruptura vălului așteptărilor, și confruntarea cu realitatea crudă și necosmetizată a survenit după vreo 2 ani. Momentul prăbușirii idealurilor construite sau dorite, sub greutatea adevărului, a venit destul de târziu. Poate eram prea tânăr, poate prea crud.

În 2000 nu am sperat la nimic….să fi fost într-un moment depresiv, de pesimism general…nu cred, pentru că lipsa așteptărilor m-a protejat de deziluzii.

În 2004 am luat-o de la capăt cu speranța și așteptarea înfrigurată a viitorului luminos….

În 2012 și 2020 la fel…

De fiecare dată, invariabil, după ceva vreme m-a lovit realitatea dură, ca o oglindă ce reflectă nemilos umbrele și lumina existenței.

Și totuși realitatea și speranța coexistă într-un echilibru fragil, fără realitate speranța fiind un vis gol, în timp ce realitatea fără speranță o povară insuportabilă.

Împreună, ele ne oferă capacitatea de a transforma existența într-o poveste vie, plină de sens și potențial.

Prin urmare haideți să sperăm că va fi bine, să facem să fie bine și să ne exercităm dreptul câștigat cu sânge de a ne exprima!!!

HAI LA VOT!