Cum poți să devii un doctor bun?

Mă întreba cineva zilele trecute: “Cum poți să devii un doctor bun?”.

I-am spus că este la fel ca în toate domeniile, este nevoie de studiu, practică, disciplină, multă muncă, o curiozitate permanentă pusă în slujba dezvoltării proprii și în special de pasiune.

Gândurile mi-au zburat imediat la cazurile grele pe care le-am avut de-a lungul timpului, operații dificile când timpul părea că dispare pur și simplu, iar lumea se estompa complet în afara sălii de operații.

Aș fi vrut să-i spun despre momentul în care ești doar tu, echipa medicală și pacientul în fața provocării de a salva viața celui din urmă, cum unele secunde se scurg prea repede iar altele mult prea încet între două bătăi ale inimii… aș fi vrut să-i spun despre acel moment în care știi că tocmai ai reușit să salvezi viața cuiva, un moment greu de descris în cuvinte.

I-aș fi povestit poate despre situațiile unor pacienți aflați la limită, despre șanse de ultim moment, adevărate miracole, sau poate despre clipele în care vezi câteodată că pierzi lupta, dar totuși lupți până la capăt cu încăpățânare, agățându-te de un “Dacă” mai mare decât tine.

“Nu ai cum să înțelegi aceste lucruri dacă nu ai trecut prin ele”, mi-am spus și gândurile mi-au zburat mai departe către amintirile din studenție, despre cursuri care erau uneori atât de plictisitoare încât în sala de curs adormeau și muștele în aer. Nu este ușor să predai o materie grea.

Ca profesor trebuie să inspiri și să captezi atenția, ești ca un orator în fața unei audiențe pe care trebuie să o captivezi, altfel mesajul și cunoștințele pe care vrei să le transmiți vor cădea pe urechi adormite. Și cam așa mă și simțeam după unele cursuri… adormit și plictisit.

Din amintiri îmi apare un tinerel cu mâinile băgate în buzunare, cu un zâmbet mare pe față și-l recunosc imediat. Este un asistent universitar de Cardiologie, un tânăr care ne preda într-un timp materia și pe care l-am îndrăgit foarte mult, împreună cu toți colegii de grupă.

Intrase în sala de curs și cu o bună dispoziție absolut molipsitoare a început să ne predea.

Obișnuiți cu monotonia orelor care treceau ca anii câteodată, am fost surprinși de acest stil de a educa ce aparținea unui tânăr profesor.

Nu l-am văzut niciodată stând la catedră, era mereu în picioare, în fața noastră, vorbindu-ne și comunicând cu fiecare dintre noi. Noutatea absolută a stilului său de predare era dialogul, modul în care reușea să ne provoace pe toți să gândim, să raționăm și să evoluăm.

După ce l-am întâlnit pe acest asistent universitar, Cardiologia a devenit una dintre materiile mele preferate, iar atitudinea și pasiunea lui au devenit pentru mine un mare “așa Da!” în stilul de predare al unei materii. Dacă nu aș fi urmat drumul chirurgiei, cel mai probabil m-aș fi orientat spre cardiologie, atât de mult a contat modul de predare a unei materii de studiu.

M-am întors către tânărul care mă întrebase cum poți deveni un doctor bun și m-am corectat: “Poți deveni bun cu multă, multă pasiune pentru domeniul pe care-l alegi, oricare ar fi acela, medicină, economie, drept, inginerie, sau oricare alt domeniu. Fără pasiune și fără un mentor bun te vei îndoi mereu de alegerea făcută.

Dacă ai pasiune pentru ceva, orele vor fi ușoare, fie ele în sala de curs sau acasă, în studiu individual. Pasiunea pentru ceva te va ajuta să ai disciplină, putere de muncă și curiozitatea necesară pentru a te depăși pe tine însuți. Nimeni nu poate să facă excelență atunci când învață sau muncește silit. Sper ca răspunsul meu să te ajute în toate alegerile viitoare.”.

Am salutat și am plecat mai departe, gândindu-mă cu nostalgie la tânărul asistent universitar din trecut care mi-a predat prin felul lui de-a fi o mare lecție de viață. Mi-am înclinat capul cu respect în fața amintirii sale și am murmurat ușor: “Mulțumesc!”.

Urmați-vă chemarea, urmați-vă pasiunile, împărtășiți-le cu lumea și sufletul vă va străluci ca o stea călăuzitoare pentru cei din jurul vostru! Fiți oameni frumoși și viața vă va răspunde la fel!

Multă sănătate vă doresc!