22 Decembrie 1989

22 Decembrie 1989 este ziua în care românii și-au învins teama care-i măcina de zeci de ani și au strigat “Libertate!”.

Oh, cât de mult cred că s-au bucurat sufletele celor uciși în chinuri groaznice la Canal, Sighet, Aiud și în toate celelate locuri în care regimul comunist și-a arătat adevărata față.

Artizanii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, marii patrioți ai neamului nostru au cunoscut-o cel mai bine, mulți dintre ei fiind torturați și asasinați în închisorile comuniste.

Cât de puternic a răsunat prin vocea celor vii suferința “sfinților închisorilor”… Cât de tare au răsunat pașii românilor pe străzile din Timișoara, Brașov, Sibiu, București, precum și în celelalte orașe din țară… pași de studenți, muncitori, intelectuali, România însăși a ieșit în stradă strigând “Libertate!”.

Românii au ieșit în stradă cu mâinile goale pentru a înfrunta un sistem represiv, sângeros și corupt. Unii au murit umăr la umăr, alții au fost grav răniți, dar strigătul lor a devenit o furtună care a spulberat picioarele de lut ale unui colos monstruos.

Nu știam ce este libertatea, dar ne-o doream din tot sufletul. Ne săturasem de teroare, de frig și de lipsuri, ne doream România înapoi… România voievozilor, a eroilor și a valorilor naționale, România care a fost construită cu sacrificii imense pentru noi și pentru copiii noștri.

Ca popor, am plătit scump “rația de libertate”, am plătit-o cu viețile a mii de oameni curajoși care merită din plin să rămână pentru totdeauna în amintirea noastră.

Nu uităm!