Pacienta

A venit ziua de miercuri, deci avem o povestire pregătită pentru toți cei care doresc să afle mai mult despre provocările vieții de chirurg într-un spital de urgență.

Să nu zăbovim prea mult, precum pacienta din această poveste și să trecem la descrierea acestui caz atipic.

Într-o gardă, cum altfel, s-a prezentat la Urgențe o doamnă care ne-a anunțat vag că îi este foarte rău, fără să ne ofere alte informații relevante. Am examinat-o rapid și mi-am dat seama imediat că este în stare septică, dar la întrebările mele cu privire la posibila sursă a infecției, doamna a tăcut mâlc.

M-am aplecat și am întrebat-o mai mult în șoaptă ce a pățit, la care pacienta mi-a răspuns stins: “Acolo… jos.”.

Am chemat în ajutor o asistentă și am trecut la examinarea fizică a pacientei, cu toată blândețea de care am fost în stare, neștiind ce urma să găsesc… să spun că am fost surprins de descoperire ar fi puțin. Imaginați-vă o suprafață de piele în zona inghinală lungă de 20 de centimetri și lată de 15 plină de puroi. Era toată o plagă infectată și evident, mă uitam la sursa septicemiei.

Aparent, doamna era suferindă de insuficiență cortico-suprarenală și era pe tratament cu corticosteroizi, medicamente care au ca efect mai puțin dorit scăderea puternică a capacității de apărare a organismului.

O simplă infecție cutanată ignorată a unui folicul de păr din zona intimă se transformase pe fondul imunosupresiei într-o gangrenă groaznică a peretelui abdominal.

Fără să mai pierd timpul, după o discuție scurtă cu colegul de la ginecologie, am pregătit pacienta și am trecut direct la operație, îndepărtând chirurgical cei 20×15 centimetri de piele gangrenată, inclusiv grăsimea subcutanată.

După operație și un tratament riguros cu antibiotice cu spectru larg, pacienta și-a revenit repede și după o lună, colegii de la chirurgie plastică au remediat defectul tegumentar și subcutanat, dar suprafața fusese una extinsă și evident, au rămas câteva urme vizibile ale traumei făcute de acea infecție oribilă.

Am fost cu toții mulțumiți să o vedem pe pacientă externată cu bine și mergând pe propriile picioare. “Glonțul” trecuse mai aproape decât și-ar fi putut imagina dânsa, dar așa cum zice o vorbă veche, totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa?

Ei bine… nu întotdeauna. Nu mică mi-a fost uimirea ca peste nici doi ani să o văd din nou pe doamna în cauză, tot în stare gravă, de data aceasta din cauza altor probleme apărute în aceeași zonă. Era extrem de amărâtă și de supărată că a fost peste tot ca să fie operată, dar că la vederea urmelor traumei suferite în trecut era pasată de la un specialist la altul după o simplă examinare.

Vă spun sincer, mi-am făcut cruce când mi-a spus doamna câte drumuri a făcut peste tot prin țară și câte amânări și refuzuri a primit. Am văzut recomandări de îndepărtare a diverse “tumori” și alte rele care bagă spaima adânc în oameni. Nu o dorea nimeni de pacientă din cauza urmelor de pe abdomen rămase vizibile, evident.

După ce am examinat-o și am verificat toate investigațiile făcute m-am uitat în ochii ei, i-am spus că este vorba despre niște chisturi ovariene, că o pot opera laparoscopic și că va scăpa imediat de noua problemă, să nu aibă teamă. De dincolo de spaimele și suferințele care i se citeau pe față, i-am văzut speranța revenindu-i în ochi și m-am bucurat că am putut să-i ofer o soluție pe care o căutase peste tot prin țară… mai puțin acasă.

Am operat-o laparoscopic, operația a decurs fără nici o problemă iar doamna în cauză a putut să revină la o viață normală, spre marea bucurie a celor dragi.

Uneori, soluțiile salvatoare sunt foarte aproape de casă, important este să nu zăbovim prea mult în boală sau suferință și să avem mai multă grijă de noi.

Vă aștept cu drag miercurea viitoare pentru o nouă povestire, dar până atunci: Multă sănătate vă doresc!