Un caz curios

A venit ziua de miercuri și așa cum v-am obișnuit, în rândurile de mai jos am să vă relatez o situație aparte, cu un deznodământ surprinzător.

“Există mai multe lucruri în cer și pe pământ, Horatio, decât sunt visate în filozofia ta!”, spunea marele Shakespeare prin vocea unui personaj, iar acest citat mi-a răsunat în memorie în timp ce mă gândeam la povestirea de astăzi.

Recent, am avut ocazia să întâlnesc un caz cel puțin curios al unei paciente în vârstă de 50 de ani care s-a prezentat la consult într-o stare serioasă de agitație, acuzând neglijența unui cadru medical care îi făcuse un tratament injectabil și care, după spusele doamnei, a rupt acul seringii în timp ce acesta era introdus în fesa sa dreaptă.

Era absolut îngrozită că are o jumătate de ac în fesă și a solicitat scoaterea de urgență a acestuia, adăugând că trebuie să facă o procedură imagistică de tip RMN pentru o altă afecțiune.

Teama pacientei era justificată, nimeni nu își dorește să facă un RMN cu un obiect metalic în corp. Rezultatul ar fi demn de scenariul unui film de groază.

Am întrebat-o când s-a întâmplat accidentul cu ruperea acului, știind că nici un cadru medical nu ar fi lăsat-o să plece acasă cu o jumătate de ac înfipt în mușchiul fesier… asta ca să nu mai spunem că șansele să se rupă un ac de la o simplă injecție sunt aproape nule.

“Acum trei săptămâni!”, mi-a spus doamna, foarte supărată.

“Păi… ați stat cu un ac rupt în fesă timp de trei săptămâni?”, am întrebat-o, încercând să înțeleg firul logic al simptomelor prezentate de către pacientă.

Mi-a spus că nu și-a dat seama, dar că recent, a făcut o radiografie pe care apărea clar un corp străin care părea localizat în zona superioară a fesei.

“Trebuie să fac un RMN pentru o hernie de disc, și am fost refuzată după prima radiografie, vă dați seama că magnetul acela poate smulge bucata de metal prin abdomen?”, a spus doamna vizibil îngrijorată, acuzând în continuare dureri, stare febrilă similară unei infecții și o senzație puternică de greață.

Radiografia nu mințea, arăta clar un obiect cam de un centimetru, de forma aproximativă a unui ac, dar explicația era neverosimilă.

Am trimis-o la radiologie pentru un set actualizat de radiografii, dar ia obiectul misterios de unde nu-i.

Ca o mică paranteză, am trimis-o la singurul medic radiolog pe care-l mai avem în spital, un profesionist foarte bun care, din fericire, a decis să rămână în țară. Ceilalți colegi medici de la Radiologie au plecat demult în alte țări din diverse motive, iar lipsa lor se simte în fiecare zi.

Revenind la povestire, căutam acul în carul cu fân, ei bine, în fesa unei persoane în cazul de față, dar nu am văzut nimic.

Doamna se văita de dureri mari în continuare și ne cerea ajutorul așa că, după ce am întrebat-o de istoricul medical am trecut la treabă. Am identificat zona din prima radiografie, am făcut o incizie de mici dimensiuni și am trecut la căutarea acului buclucaș pentru a-l extrage… nimic, nici o urmă, nici o leziune, nici un ac.

“Măi să fie, ăsta este un ac fantomă, chiar să nu văd nici un semn al leziunii… ciudat!”, mi-am spus și am decis să nu merg mai departe cu operația, neavând efectiv nimic vizibil și palpabil de extras.

Am așteptat ca pacienta să-și revină și am stat de vorbă cu ea, explicându-i că nu am găsit nici un ac rupt în mușchiul fesier. Putea să stea liniștită.

Stând de vorbă cu ea, a menționat în treacăt că a fost operată relativ recent, o colecistectomie laparoscopică realizată de echipa medicală a unui alt spital. Făcuseră treabă bună medicii de acolo, abia dacă se vedea o urmă foarte ușor de confundat la prima vedere cu un semn din naștere de mici dimensiuni.

Evident, pacienta a dorit să păstreze acest lucru doar pentru ea și să nu menționeze nimic despre acest episod medical, iar mie, ce să vezi, nu-mi ieșise nimic în zațul cafelei de dimineață cu privire la operațiile anterioare ale pacienților, făcute în alt spital, de către alți medici. Mea culpa, ce pot să spun…

“Nu aveți nici un ac rupt în fesă, doamnă! Puteți să vă duceți liniștită să faceți RMN-ul.”, i-am spus după ce am înțeles despre ce era vorba, într-un final. “Dacă îmi spuneați și mie de istoricul dumneavoastră medical atunci când v-am întrebat nu vă mai căutam ace rupte în mușchiul fesier!”

“Dar am dureri, temperatură, stare de greață, mă doare mușchiul în zona în care mi s-a făcut injecția … nu înțeleg!”, a spus doamna de-a dreptul supărată.

“Când v-au apucat durerile mai exact? După injecție sau după radiografie?”, am întrebat-o.

“După ce am făcut radiografia și mi-au descoperit un obiect străin în fesă. Doar ați văzut și dumneavoastră imaginea, nu-i așa?”

“Stimată doamnă, nu este nici un ac rupt. Ce se vede acolo este un clip folosit la suturile specifice operațiilor laparoscopice și vă garantez că nu este din metal și nu este nici în fesă. Puteți face RMN-ul fără grijă, materialul respectiv nu reacționează magnetic.”.

“Păi de ce nu l-au scos, domnule doctor, au uitat clipul în mine?”, s-a revoltat din nou pacienta.

“Nu doamnă, unele dispozitive de acest gen se lasă pe poziție atunci când suturăm vase mai mari. Clipul nu reacționează ulterior în nici un fel, este foarte mic și nu vă afectează cu nimic sănătatea. Scoaterea lui nu este necesară, pentru asta a fost făcut și nu face nimeni o a doua operație pentru… nimic. Dacă aveți plombe sau lucrări dentare… este cam la fel, nu reacționează magnetic”.

“Păi și simptomele, durerile, febra, greața…?”.

“Primul nostru aliat sau dușman, după caz, este propria noastră minte. Eu chiar cred că ați avut simptomele pe care le-ați descris, dar au fost auto induse… într-un cuvânt, vă durea și vă simțeați rău de… frică. Dacă mi-ați fi spus de operația laparoscopică pe care ați avut-o, aș fi înțeles despre ce era vorba și v-aș fi lămurit imediat, fără să mai fie nevoie să caut ace rupte…”.

Pacienta s-a uitat foarte serios la mine și m-a întrebat: “Adică totul a fost în mintea mea?”

“Tot ce vă pot spune este că, în anumite condiții, pe fondul unei temeri puternice, mintea ne poate induce stări de rău și simptome cât se poate de reale… sunteți bine, nu există nici un ac rupt în organismul dumneavoastră.”.

După această discuție pacienta și-a revenit rapid și nu a mai avut nici o durere sau stare de rău.

Cât de puternică este mintea umană și cât de mult ne poate influența starea de sănătate în bine sau în rău, nu-i așa?

Multă sănătate și gânduri bune vă doresc!