Viața bate câteodată ceea ce vedem în filme sau citim în cărți și cred că acest lucru este cel mai frecvent întâlnit într-un spital de urgență.
Deși m-am obișnuit de-a lungul anilor să văd toate tipurile de traume și tragedii evitate la milimetru sau la secundă, ei bine, uneori te uiți la pacient și-ți faci cruce de modul în care a ajuns în situația respectivă.
Povestirea de miercurea aceasta este despre un caz aparte, cu note tragi-comice în ciuda gravității sale.
Read More
Zilele trecute mă îndreptam spre casă prin traficul aglomerat, ușor obosit după o gardă lungă la spital.
Am parcat mașina în fața blocului și am stat cinci minute să mă liniștesc, să las munca dincolo de pragul casei, cum s-ar spune și am început să mă uit la copacii deja înfloriți, la trecători, la viață în general.
Meditația mi-a fost întreruptă de un mic biciclist, cam la 10-11 ani care, cu bicicleta sa albastră, făcea tot felul de acrobații ce păreau că nu se supun legilor fizicii. M-am uitat fascinat cum mergea pe roata din spate, apoi pe cea din față, făcând piruete și sărind borduri cu ușurință.
Read More
Este miercuri și ca de obicei, v-am pregătit o nouă povestire despre un caz întâmplat relativ recent, o situație aparent simplă care a ajuns să pună în pericol viața unui om.
Totul a început cu câteva luni înainte, cu un pacient care se prezentase de câteva ori la Urgențe cu stări de rău repetate de origine necunoscută.
De fiecare dată situația era similară, simptomele fiind o stare de rău generală, tahicardie, hipotensiune și ocazional febră.
Read More